Zeci de mii de creştini au spus “DA!” organizării Referendumului Naţional pentru introducerea “Bazelor Ortodoxiei” în programa şcolară naţională

Mai mult ca sigur, ziua de 8 mai 2010 va deveni una de referinţă în istoria recentă a Bisericii Ortodoxe din Moldova, pentru că anume astăzi suflarea ortodoxă din ţara noastră a spus într-un glas „DA!” organizării referendumului naţional pentru introducerea „Bazelor Ortodoxiei” ca obiect obligatoriu în curriculumul naţional de învăţământ.

Câteva zeci de mii de creştini ortodocşi s-au adunat în dimineaţa zilei în scuarul Catedralei Mitropolitane „Naşterea Domnului” din capitală la apelul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova – Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir, prin care Arhiereul a chemat credincioşii să se expună asupra organizării referendumului şi constituirea Adunării Generale pentru introducerea în şcoală a „Bazelor Ortodoxiei”.

Demersul dlui Valeriu Pasat privind introducerea Bazelor Ortodoxiei în instituţiile preuniversitare

SCRISOARE DESCHISĂ

deputaţilor din Parlamentul Republicii Moldova

Stimaţi deputaţi,

Mă adresez Domniilor Voastre cu propunerea să includeţi în ordinea de zi a sesiunii curente a Legislativului chestiunea privind organizarea unui referendum republican, în cadrul căruia cetăţenii ţării noastre să-şi poată exprima opţiunea referitor la introducerea în programele învăţamântului preuniversitar (curriculumul şcolar) a obiectului “Bazele Ortodoxiei”.

În cele ce urmează voi expune un şir de argumente menite să susţină adoptarea de către Parlament a unei asemenea hotărâri.

Argumentul de ordin moral. În anul viitor, Republica Moldova împlineşte 20 de ani. Pe parcursul celor două decenii a fost creată o întreagă baza legislativă – coduri, legi, alte acte normative. Făcând acum abstarcţie de calitatea legilor, precum şi de gradul respectării lor în societate, ar fi cazul să ne întrebăm: dar oare câte dintre aceste acte legislative au condus la schimbări fundamentale în viaţa poporului nostru? Oare câte din legile adoptate, cu adevărat au influenţat soarta societăţii, determinându-i viitorul?

Răspunsul va fi unul mult prea modest: poate vreo 4-5. Declaraţia de Independenţă; Constituţia; legislaţia cu privire la schimbarea formei de proprietate şi, în primul rând, de proprietate asupra pământului; legislaţia privind organizarea alegerilor puterii în mod democratic. În rest, eforturile aleşilor poporului erau orientate spre deservirea necesităţilor cotidiene sau, altfel spus, spre consum. Orice societate, însă, dacă încearcă să trăiască doar din grija consumului, axându-se doar pe valorile materiale, este sortită dezbinării şi descompunerii. Indiferent de nivelul dezvoltării economice, fie el înalt sau redus, indiferent de mărimea produsului intern brut pe cap de locuitor.

Este binecunoscut că societatea poate fi considerată sănătoasă numai atunci când îşi întemeiază existenţa pe nişte valori morale. Iar pentru poporul nostru morala întotdeauna a fost inseparabilă de credinţa ortodoxă. Şi iată aici, ajunşi la acest punct, recunoaştem că statul nostru, Republica Moldova, are o mare datorie faţă de propriul popor. În acest răstimp de două decenii statul n-a făcut un lucru pe care, pur şi simplu, era dator să-l facă: n-a introdus predarea Ortodoxiei ca obiect de studiu în programa şcolară.

Deşi s-au lansat în acest sens iniţiative, deşi s-au schimbat mai multe legislaturi – decizia respectivă aşa şi nu a fost luată. Acum, după ce n-au facut-o aleşii poporului, trebuie lăsat poporul s-o decidă el însuşi. Este dreptul lui, un drept a cărui realizare clasa politică este datoare să i-l asigure. Datoare din punct de vedere moral, şi această datorie trebuie achitată.

Argumentul istorico-identitar. Religia ortodoxă a însemnat pentru poporul nostru – mă refer acum preponderent la perioada când i-a fost sortit să vieţuiască sub un regim ateist şi anticreştin, ostil lui Dumnezeu şi Bisericii, perioadă pe care am investigat-o în mod special, studiind o sumedenie de documente – nu doar un fel de refugiu spiritual sau alinare sufletească, ci un adevărat pilon. Place sau nu această constatare, dar Ortodoxia a însemnat factorul indentitar care – la fel ca şi limba, deşi din alt unghi de vedere – ne-a permis să supravieţuim ca popor.

Astăzi putem polemiza la nesfârşit cine suntem, moldoveni sau români. Am ajuns să ne divizăm, conform criteriului etnic, în majoritari şi minoritari. Ne grăbim să ne separăm în partide, mişcări, în tot soiul de curente politice. Realitatea este însă de aşa natură că – dincolo de toate aceste separări şi divizări, mai presus de ele – cu toţii rămânem ortodocşi. Chiar şi acei dintre noi care rar frecventează Biserica, chiar şi acei care au fost numai botezaţi în pruncie – toţi purtăm acel grăunte sufletesc care ne proiectează în perspectiva istoriei chipul de creştini ortodocşi. Şi dacă ne-a fost dat să trăim într-un stat independent, de ce atunci evităm să percepem la justa valoare acest factor – credinţa strămoşilor, credinţa părinţilor noştri – ca factorul de bază care formează identitatea fiinţei noastre omeneşti?

Şi fiindcă veni vorba de identitate, adică despre ceea ce ne defineşte pe toţi împreună, ca popor, şi pe fiecare în parte, ca om, trebuie să ne gândim nu doar la prezent, nu numai la chestiuni de genul cât câştigăm şi ce impozite percepe de la noi statul, ci să ne preocupe în mod constant viitorul. Să ne preocupe nu doar sub aspectul cognitiv, adică ce fel de cunoştinţe le dăm tinerelor generaţii, dar şi sub aspectul moral: cum, în baza căror valori îi educăm?

Or, numai prin aceste generaţii identitatea pe care am moştenit-o din istorie poate să se păstreze pentru viitor. Să se menţină şi să persiste, indiferent de faptul unde ne vom afla mâine – în Europa unită sau numai în vecinătatea ei, în Comunitatea Statelor Independente sau în afara acestei comunităţi. Oriunde vom fi, avem datoria să ramânem un popor ortodox.

Argumentul didactic-educaţional. În cei 20 de ani de independenţă şcoala la noi a fost supusă mai multor experimente. Nu toate s-au dovedit a fi la fel de reuşite, unele mai continuă în prezent. Ceea ce însă poate fi considerat drept o greşeală evidentă, este faptul că în sistemul de învăţământ primar, gimnazial şi liceal a fost practic totalmente neglijată latura educaţională.

Tradiţional, pentru poporul nostru şcoala a constituit nu doar instituţia unde copii însuşeau un anumit volum de cunoştinţe, ci şi un constant factor de educaţie. În orice caz, aşa a fost până în 1940, când după cei 7 ani de acasă, în care copilul afla de la părinţi primele noţiuni despre ceea ce e bine si ce este rău, venea perioada şcolii, unde deja de la dascăli, concomitent cu însuşirea diferitor cunoştinţe, el primea şi bazele învăţăturii creştine. A fost o tradiţie sănătoasă şi firească, care a fost curmată într-un mod artificial şi barbar, dar care în prezent, peste şapte decenii de dominaţie a materialismului ateu, necesită a fi reclădită.

Necesitatea ei se impune şi din cauza că astăzi în Republica Moldova foarte mulţi copii trăiesc în familii incomplete, fie fără unul din părinţi, fie fără ambii, aflaţi la muncă peste hotare. De la cine atunci, în lipsa părinţilor, dacă nu de la Părintele nostru, al tuturor, prin intermediul învăţăturii Lui, să înveţe aceşti copii, ce este bine şi ce e rău? Din acest punct de vedere, de asemenea, obiectul “Bazele Ortodoxiei” va fi binevenit.

Anticipând speculaţiile posibile, precizez: este vorba despre Ortodoxie ca obiect de studiu, nu ca obiect de cult. Nimeni nu intenţionează să transforme orele şcolare în slujbe religioase, caracterul laic al învăţământului va rămâne intact.

Argumentul constituţional-legislativ. Oponenţii predării religiei în sistemul învăţământului nostru şcolar fac trimitere la articolul 35 din Constituţia Republicii Moldova, care stipulează că învăţământul de stat este laic. Intenţionat ori nu, dar în cazul dat se confundă două noţiuni diferite, noţiunea de “laic” cu cea de “ateist”. Dacă prima presupune doar lipsa clerului, adică evidenţiază caracterul strict lumesc al învăţământului, cea de-a doua impune lipsa lui Dumnezeu. Sunt două sensuri diferite, şi nu e de loc greu să observăm că pe parcursul celor două decenii învăţământul în Republica Moldova a continuat, ca şi în perioada sovietică, să fie unul ateist, în contradicţie chiar cu norma constituţională în vigoare.

Situaţia poate uşor reveni în albia normalităţii, dacă vom ţine cont de faptul că predarea în şcoală a obiectului “Bazele Ortodoxiei” se va face nu de către preoţi sau alţi reprezentanţi ai clerului, ci de cadrele didactice existente, care vor binevoi să-şi asume această nobilă misiune. Pregătirea lor nu va necesita nici mari cheltuieli suplimentare, nici prea mult timp, dacă luăm în seamă faptul că există deja o evaluare metodică, există manuale în ţările vecine – România, Federaţia Rusă – unde cunoştinţele despre Ortodoxie sunt expuse într-o formă simplă şi accesibilă percepţiei elevilor.

Nu va fi lezat nici principiul constituţional al libertăţii conştiinţei. Deşi din punct de vedere istoric ne putem considera o ţară monoconfesională, adică tradiţională pentru noi este doar religia ortodoxă, în nici un caz nu trebuie s-o impunem cuiva. Ortodoxia propune, nu impune valori. Legislaţia privind învăţământul va trebui reformulată astfel, ca să fie respinse orice posibilităţi de presiune prin care elevii să fie obligaţi să frecventeze orele de religie sau să participe la slujbele religioase. La solicitarea scrisă a părinţilor, elevul va putea să nu frecventeze orele disciplinei “Bazele Ortodoxiei”, iar pentru localităţile unde în mod compact locuiesc cetăţenii care aparţin confesiunilor protestante se va găsi, de comun acord cu conducerea cultelor respective, o modalitate alternativă de predare a orelor de religie.

Argumentul politic. La fel ca Domniile Voastre, sunt şi eu la curent cu faptul că, în prezent, problema predării religiei în şcoală a revenit pe ordinea zilei, că ministerul de resort întreprinde anumiţi paşi în acest sens. Problema, s-ar părea, se află în curs de soluţionare, şi sunteţi în drept să întrebaţi: pentru ce, în acest caz, este nevoie de referendum?

Personal, admit că astăzi există în Parlament o majoritate cu şanse să voteze “pro” predarea Ortodoxiei în şcoală. Dar formulez, la rându-mi, şi eu o întrebare: dar dacă mâine Republica Moldova se pomeneşte cu o altă majoritate parlamentară – căci aşa-i în democraţie, puterea se schimbă – dacă vin la putere alţi politicieni, cu viziuni ateiste sau seculariste, atunci ce ne facem? Dacă vine un alt ministru la educaţie, ce se va întâmpla cu predarea religiei în şcoală?

Convingerea mea profundă este că o problemă care ţine de starea morală a societăţii, de identitatea noastră comună – şi a liberalilor, şi a liberal-democraţilor, şi a democraţilor, şi a social-democraţilor, şi a comuniştilor, şi a anticomuniştilor – nu trebuie să depindă de adierea vânturilor politice. În problema dată cuvântul decesiv trebuie să aparţină nu politicienilor, ci poporului. Dacă pretindem că trăim în democraţie, anume poporul trebuie să fie acela care să spună “Da” introducerii obiectului “Bazele Ortodoxiei” în programul învăţământului şcolar. S-o spună prin intermediul unui referendum la scară naţională.

Iar de faptul că poporul va spune un “Da” ferm eu nu mă îndoiesc nici pentru o clipă. Pentru că ştiu cu siguranţă un lucru – îl ştiu din sute de documente care ţin de o perioadă istorică extrem de dificilă pentru Ortodoxie, perioadă plină de obstacole şi suferinţe pentru credincioşi – ştiu că poporul nostru este un popor ortodox.

După acest referendum politicienii, indiferent din ce partide vor face ei parte, vor fi obligaţi să respecte voinţa poporului. Fiindcă aşa zice Constituţia ţării. Iar Constituţia trebuie respectată.

Cu respect,

Valeriu Pasat,

doctor habilitat în istorie,

membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova

15 februarie 2010

Valeriu Pasat propune să fie desfăşurat un referendum privind problema predării Religiei Ortodoxe în şcoli

Fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Moldovei, Valeriu Pasat, intenţionează să se adreseze partidelor politice cu îndemnul de a desfăşura un referendum privind problema predării Ortodoxiei în şcoli.

După cum transmite agenţia INFOTAG, despre aceasta el a declarat la lansarea celor două volume ale monografiei în patru volume „Ortodoxia în Moldova. Puterea. Biserica. Credincioşii”.

Evenimentul a avut loc marţi la Palatul Mitropolitan la care au fost prezenţi numeroşi reprezentanţi ai clerului şi ai mediului academic. Mitropolitul Vladimir a declarat că există o înţelegere cu prim-ministrul Vladimir Filat că de la 1 septembrie 2010 copiii vor avea posibilitatea să studieze în şcoli Bazele Ortodoxiei.

Pasat a menţionat că este necesar ca „disciplina să fie predată în şcoli, indiferent de dorinţa puterilor de la conducere şi de schimbarea dispoziţiilor lor politice”.

„Trebuie să facem aşa încît identitatea noastră, moştenită de la strămoşi, să se păstreze şi în viitor, indiferent unde vom fi noi mîine, în Europa unită sau în afara acesteia, în CSI sau în afara ei. Cu toţii trebuie să recunoaştem că avem o mare datorie: statul RM, care anul viitor va împlini 20 de ani, nu a făcut nimic din ceea ce trebuia să facă de la început – să introducă predarea Credinţei Ortodoxe în programul de învăţămînt şcolar”, a subliniat Pasat.

Potrivit lui, „majoritatea parlamentară de astăzi are posibilitatea să voteze pentru predarea Ortodoxiei în şcoli, dar ce se va întîmpla mîine, dacă în organul legislativ se va forma o altă majoritate parlamentară care va anula această hotărîre?”.

„Nu politicienii trebuie să fie cei care să se ocupe de această problemă. Cuvîntul decisiv asupra acesteia trebuie să-l spună poporul. Anume el trebuie să spună „da” sau „nu” în cadrul unui referendum naţional. Dacă vom obţine un răspuns pozitiv, iar dubii în aceasta nu sînt, atunci, indiferent cine se află sau se va afla la putere, toţi vor fi obligaţi să respecte hotărîrea poporului”, a declarat fostul director SIS.

/infotag.md/

Peste 3000 de persoane cer predarea disciplinei Religia în şcoli

Membri ai 27 de asociaţii şi în jur de 3000 de părinţi au semnat un demers pe care l-au înaintat, miercuri, conducerii R. Moldova şi Ministerului Educaţiei, prin care solicită introducerea în programul de învăţământ preuniversitar a disciplinei Religia.

„În prezent în şcoli se predă opţional Educaţia moral spirituală. Sărbătoarea Crăciunului, conform acestei discipline este tratată ca un obicei vechi de la sat unde copiii merg cu colinde pe la case, ceea ce nicidecum nu corespunde esenţei acestei sărbători”, a remarcat Constantin Lazăr, preşedintele Asociaţiei spiritual culturale „Antonie Plămădeală”, unul din semnatarii demersului.

Potrivit aceleiaşi surse, Istoria Bisericii, religiei, artei este o parte importantă a experienţei noastre sociale. „De ce n-am face-o parte componentă a educaţiei? Ignorăm o experienţă culturală, de credinţă şi acceptăm nişte experienţe care abuzează de credibilitatea noastră. Nu există manuale, materiale didactice la această disciplină”, a mai spus el.

Iulian Rusanovschi, preşedintele Asociaţiei Studenţilor Creştin Ortodocşi Români (ASCOR) din R. Moldova a remarcat că există deja manuale publicate pentru clasele I – IV. Acestea pot fi găsite în librării. „Optăm ca Religia să fie introdusă ca disciplină, însă, frecventarea lecţiilor va fi opţională. Astfel va fi respectat principiul libertăţii conştiinţei”, a spus preşedintele ASCOR.

Potrivit semnatarilor scrisorilor, cursul ar putea fi predat de aceeaşi profesori care predau astăzi Educaţia moral spirituală sau de absolvenţii de la teologie. Azi profesorii care predau disciplina respectivă nu sunt salarizaţi, respectiv – teoretic această disciplină există, în realitate – rolul ei este minimalizat.

Rusanovschi a mai spus că a solicitat de trei ori să se întâlnească cu ministrul Educaţiei, Leonid Bujor, dar de fiecare dată întâlnirea a fost amânată. „Sperăm să primim răspuns după ce vom înainta acest demers”, a mai spus el.

Din rândul semnatarilor fac parte părinţi, profesori, Asociaţia „Două inimi gemene”, Asociaţia Cetăţenilor Români şi altele.

Disciplina „Religia” se predă începând din faza preşcolară în ţări ca Marea Britanie, Franţa, Polonia şi este obligatorie şi garantată prin constituţie în ţări precum România, Belgia, Malta şi altele.

/jurnal.md/

Ministerul Educaţiei vine în întâmpinarea Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu privire la predarea religiei în şcoli

În urma examinării demersului comun al Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove şi a Asociaţiilor Ortodoxe din Republica Moldova cu privire la predarea în instituţiile de învăţământ preuniversitar a disciplinei „Educaţia Creştin-Ortodoxă”, Ministerul Educaţiei aduce la cunoştinţă că, ţinând cont de faptul că Biserica Ortodoxă, prin menirea sa, prin valorile pe care le promovează completează armonios activitatea educaţională promovată de instituţiile de învăţământ, în planul de învăţământ pentru ciclul primar, gimnazial, mediu general şi liceal în lista disciplinelor opţionale au fost incluse: „Educaţia Creştin-Ortodoxă”, „Religia” şi „Istoria religiilor”.

Actualmente, oficial în sistemul de învăţământ preuniversitar din republică disciplina opţională „Educaţia Creştin-Ortodoxă” se predă în 120 de instituţii din 24 de raioane.

În scopul sporirii calităţii procesului educaţional la disciplinile opţionale „Religie” sau „Educaţie Creştin-Ortodoxă”, este necesară elaborarea Curriculum-ului pentru clasele I-XII la aceste discipline.

În context, Ministerul Educaţiei consideră importantă participarea reprezentanţilor Mitropoliei la elaborarea suportului didactic pentru predarea disciplinei „Educaţia Creştin-Ortodoxă”.

/mitropolia.md/

Parlamentul promite examinarea demersului Bisericii privind predarea religiei în şcoală

La 7 octombrie 2009 Mitropolitul Vladimir a înaintat o cerere către Parlament prin care a cerut reexaminarea problemei introducerii religiei ca obiect de studiu în şcolile statale. La acest demers au fost anexate cererile câtorva organizaţii religioase de tineret.

Astfel, Comisia parlamentară cultură, educaţie, cercetare, sport şi mass-media a comunicat că drept urmare recomandărilor Preşedintelui Parlamentului dl Mihai Ghimpu a fost examinat demersul, promiţând că problema va fi discutată în contextul elaborării Codului educaţiei, care la moment este în lucru la Ministerul Educaţiei.

„La etapa examinării Codului în Parlament, Comisia va aborda chestiunea în cauză la şedinţele organizate, inclusiv cu participarea reprezentanţilor cultelor, semnatari ai prezentului demers” – menţionează dna Corina Fusu, preşedintele Comisiei parlamentare.

Opinii ale profesorilor şi elevilor cu privire la predarea religiei în şcoală

Cu faţa la Dumnezeu înseamnă că va fi mai puţină violenţă, ură, zgârcenie, invidie, desfrânare etc. Îmi plac oamenii care îl au pe Dumnezeu în suflet. E necesar să fie în orarul de studiu religia, să fie bine instruite anumite persoane, dar nu oarecare alţii. Ideea mea fixă şi fermă e că religia în orarul de studiu e foarte bună. Niciodată nu e târziu să fie implementată aceasta. Aşa vom putea salva diferite patimi grele: violenţe, droguri… Sunt pentru!

D-na Eugenia Marin (47 ani)
Profesoară la L.T.”Gh. Asachi”
Director adjunct.

Este bine venită ideea aceasta, pentru a cunoaşte istoricul, religia în mare parte, esenţa ei ortodoxă. În al doilea rând pentru a educa valorile umane. De exemplu un martor al lui Iehova ştie mult despre religia sa, pe când eu nu prea despre credinţa ortodoxă. E bine venită pentru a şti diferenţa dintre creştin şi alte persoane de alte credinţe. A-ţi şti credinţa, înseamnă a-ţi cunoaşte identitatea sufletească. Nu am drept moral de a-mi schimba religia. Sunt pro!!!

Tăutu Aliona ,L.T. „Gh. Asachi’’
Director adjunct educaţie.

E un lucru foarte bun. Mă uit foarte pozitiv. Lumea a devenit informatizată datorită noilor tehnologii în urma căruia se pune accentul pe valorile materiale, dar omenirea uită să se bazeze pe suflet, pe curăţenie, pe cumsecădenie… Ideea este extraordinară, la noi în liceu se studiază religia, chiar elevii au un grafic în care merg la utrenie (biserica din curtea liceului) şi e foarte bine, e o atmosferă de smerenie şi dragoste. Sunt pentru legătura sufletească cu Dumnezeu, cu frumosul, adevărul. Religia condamnă răutatea, ea îţi creează o atmosferă de dragoste, seriozitate şi entuziasm foarte pozitiv pentru creşterea sufletească.

Zinaida Vîrlan,
Director-adjunct pentru educaţie.
L.T. ,,Prometeu-prim’’.

Religia o formă esenţializată a unei culturi. Sub formă pedagogică – sunt de acord, nu vom preda dogme…dar sub aspect moral. Aş pune accentul pe diferenţele de religii. Diferenţele culturale de ordin religios, ca să poţi dirija cu nişte lucruri, a putea comunica propriile convingeri religioase şi să te poţi menţine într-o conversaţie religioasă. Profesorul un model de a fi, de a susţine această morală. E foarte important cine va preda, e o chestie principială. Susţin ideea.

Lupuşor Alexandru,
Lector USM.

Este un obiect strict necesar pentru că se integrează organic în acest sistem şi optează pentru moralitate. Este un factor foarte important pentru a evita criza creştină în societate. Răspunde necesităţii majorităţilor identităţii creştinilor ortodocşi. Obiectul de religie nu urmăreşte ca scop principal pregătirea de teologi ci instruieşte oameni sănătoşi moral şi spiritual.

Vîntu Anatolie,
Doctor în filologie,
Magistru în drept.

Trebuie să învăţăm religia ca să devenim oameni educaţi şi creştini. Religia e lumina vieţii, ea ne arată calea cea dreaptă în veşnicie. Noi suntem fiii lui Dumnezeu şi trebuie să ştim credinţa noastră. Noi suntem viitorul şi ca să respingem apocalipsa suntem obligaţi şi trebuie să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu.

Clasa a IV-a.

Dacă vrei să ajungi un om curat la suflet trebuie să studiezi credinţa din anii de copilărie, trebuie să mergi şi la biserica dar numai benevol, să nu fii forţat.

Clasa a IV-a.

Este o idee interesantă şi originală, care ne-ar ajuta în diferite ramuri nu numai spirituală, este şi o încurajare morală. Îndeosebi copiii care nu au parte de dragostea părinţilor plecaţi peste hotare au nevoie de credinţă despre care sper că vom învăţa.

Clasa a VIII-a.

Religia este o parte importantă în viaţa fiecărui om, fie mic sau matur. Cred că este binevenit faptul că în liceu va fi introdus studiu de religie, găsesc timp pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Astfel dacă va fi promovată religia în liceu vom fi mai curaţi sufleteşte şi doar religia ne va îndruma pe o cale dreaptă, în alegerea deciziilor bune. Fiind mai aproape de Dumnezeu ne vom simţi cu adevărat oameni. Religia este calea spre autocunoaştere şi desăvârşire sufletească, doar ea îţi deschide ochii şi-ţi luminează spre tot ce e frumos şi tot ce e mai bun din lume.

Clasa a XII-a.

Trebuie să învăţăm religia deoarece toţi oamenii trebuie să cunoască de unde vin, deoarece Dumnezeu ne-a creat. Eu cred în Dumnezeu, dar unii nu cred. Credinţa este cea mai scumpă, este ceea ce ne păzeşte.

Clasa a IV-a.

Studiu religiei este o faptă bună, deoarece ea poate să ne salveze de la modul indecent pe care îl trăim astăzi. Poate să ne dea îndrumare în viaţă şi soluţionare a toate problemele.

Clasa a X-a.

Este bine să facem religia în şcoală ca să fim mai buni, să fim nişte creştini adevăraţi. Religia este o lumină din care răsare pace, dragoste, omenie, milă. Religia este lumina Dumnezeiască.

Clasa IV-a.

Consider că introducerea religiei în şcoală ca obiect de studiu este important, însă cu condiţia de a fi opţional. Se pierde şi se uită cultura noastră şi valorile spirituale, de aceea este un lucru necesar de a studia această disciplină. Gemenii noştri adesea se izbesc de problema indiferenţei şi a neînţelegerii şi un aşa obiect ar putea cât de puţin să deschidă sufletele noastre asupra problemelor noastre cotidiene.

Clasa a IX-a.

„Să învăţăm cine sîntem, pentru a şti ce avem de făcut” – Apel Naţional pentru predarea Religiei în Şcoală

Un răspuns la globalizarea lumii

În faţa provocărilor societăţii globale, în care economia şi tehnica devin universale, identitatea naţională este cea care păstrează în armonie naţiunile lumii. Poporul care îşi pierde identitatea devine nefolositor pentru celelalte popoare, el nemaiavînd nimic specific de oferit.
Îngrijorate faţă de pierderea a ceea ce este mai important în umanitate, a valorilor spirituale, ONU şi UE se preocupă din ce în ce mai mult de protejarea şi dezvoltarea identităţilor diferitelor comunităţi, popoare, spaţii culturale.
La nivel personal, astăzi, în civilizaţia occidentală, se pune accentul în mod deosebit pe cultivarea identităţii proprii, iar cei care îşi renegă identitatea sînt dispreţuiţi. De ce? Pentru că istoria a demonstrat că cine nu îşi cunoaşte rădăcinile, nu se cunoaşte pe sine şi nu este capabil să dezvolte o relaţie profundă cu ceilalţi semeni. Un astfel de om este ca o frunză bătută de vînt; îşi va abandona cele mai intime valori şi caracteristici, strămoşii, ţara şi credinţa, pierzîndu-se, în cele din urmă, ca om.
Ca o reflectare legislativă la nivel european a importanţei identităţii cultural-spirituale a fiecărei naţiuni, domeniul cultural şi cel religios intră în competenţa exclusivă a fiecărui stat membru ale Uniunii Europene.

Unde ne aflăm?

Ideologia atee care a caracterizat, de la cel de-al doilea război mondial şi pînă în 1989-1990, viaţa publică a ţării şi-a dovedit ineficienţa şi falsitatea. Roadele ei au fost violenţa şi moartea: sute de mii de oameni, fără altă vină decît faptul că au fost adevăraţi stîlpi ai societăţii, din punct de vedere politic, economic, cultural, spiritual, au fost deportaţi ori omorîţi.
S-a dorit clădirea unui „om nou”, omul sovietic, fără identitate, dezrădăcinat de cultura sa, de limba sa, de credinţa sa. Această încercare a eşuat pentru că ea nu a ţinut cont că cele mai adînci sentimente ale unui popor sînt strîns legate de credinţa sa religioasă.
După acest eşec vădit, în întregul spaţiu fost sovietic, credinţa îşi recapătă locul ei firesc în societate. Începînd chiar din acest an, şi în Rusia se predă în şcoală Religia.

Cum îi învăţăm pe copii cine sînt?

Cu toţii îl recunoaştem pe Ştefan cel Mare şi Sfînt ca model de conducător, adevărat părinte al ţării. Dar cum vom transmite generaţiilor viitoare chipul marelui erou dacă nu-i vom înţelege sufletul? Din sufletul său au ieşit dragostea de ţară, curajul de a-şi risca de atîtea ori viaţa în lupte. De unde a avut atîta putere, dacă nu din credinţa sa adîncă, cea care a fost şi izvorul atîtor mănăstiri şi biserici pe care le-a construit?
Să nu uităm că primele cronici ale Moldovei au fost scrise în mănăstiri, că atunci cînd încă nu existau şcoli, în tinda mănăstirilor s-au învăţat buchile!
Dacă vreme de 50 de ani, educaţia religioasă a fost lăsată în seama bunicilor, iar acestea, spre cinstea lor, şi-au învăţat nepoţii să se închine şi i-au botezat, pe ascuns uneori, aceste bunici s-au stins astăzi. Iar fiicele lor, mamele de azi, sînt, din păcate, din ce în ce mai mult plecate să agonisească în străinătate banii necesari pentru trai şi educaţia copiilor, ori muncesc din greu aici, în ţară.
În epoca noastră părinţii reuşesc din ce în ce mai puţin să îşi supravegheze copiii. În plus, spaţiul internetului şi al comunicării virtuale este, practic, inaccesibil generaţiilor în vîrstă. Dar mediul de comunicare electronic este înţesat de grupări antisociale care, sub diferite măşti, îi ademenesc, pentru interese necurate, pe adolescenţii lipsiţi de posibilitatea discernerii adevărului.
În aceste condiţii, rămaşi singuri acasă, în faţa televizorului şi a calculatorului, cine le va insufla noilor generaţii respectul pentru jertfa părinţilor, pentru munca cinstită, cine îi va îndemna ca, atunci cînd vor fi adulţi, să nu caute numai binele propriu, în mod egoist, ci binele societăţii, să nu uite de aproapele lor?
Fără a mai petrece mult timp împreună cu părinţii, în faţa atracţiei fărădelegilor care promit un trai bun fără muncă, a consumului de droguri, a delicvenţei din jur, cum vor rezista aceşti copii?

Beneficiile informării şi formării religioase

Cercetările sociologice şi psiho-pedagogice recente au confirmat rolul pozitiv al educaţiei religioase, atît în perioada de început a vieţii şcolare, cît şi în procesul de formare a personalităţii tinerilor, pentru dobîndirea unor competenţe şi atitudini moral-sociale.
Cunoaşterea propriilor valori religioase reprezintă o cale spre aprofundarea identităţii proprii, spre dezvoltare culturală şi responsabilitate. Dacă lipsa educaţiei religioase a făcut să dispară simţul fraternităţii, însuşirea ei aduce înţelegerea şi armonia între oameni, solidarizează pe membrii unei comunităţi în jurul binelui comun.
Acum, cînd ţara noastră, prin întreaga clasă politică, îşi afirmă ferm opţiunea pentru valorile civilizaţiei europene, remarcăm că propunerea noastră este în acord cu experienţa statelor Uniunii Europene. În UE, în 75% dintre ţări Religia este predată sub forma învăţăturii de credinţă a religiei tradiţionale, iar în 25% sub forma Istoriei religiilor, care însă este într-o legătură strînsă cu restul sistemului de învăţămînt şi cu moştenirea culturală a ţării respective.
Iată cîteva din denumirile transmiterii cunoştinţelor religios-morale din curriculum şcolar al ţărilor europene: „Educaţie religioasă” în Austria, Danemarca, Germania, Grecia şi Irlanda, „Educaţie moral-religioasă” în Anglia, „Morală şi educaţie religioasă” în Portugalia, „Educaţie religioasă şi morală” în Luxemburg, „Creştinism, Religie şi Etică” în Norvegia, „Religie” sau „etică” în Belgia şi Polonia, „Mişcări ideologice religioase” în Olanda, „Religie” în Finlanda, Italia şi Spania.

Educaţie în libertate

Pentru a nu lăsa loc la interpretări răuvoitoare, vom spune clar că, aşa cum ne arată istoria noastră, instituţiilor religioase ale ţării le este străină impunerea cu forţa. Poporul nostru fiind drept şi tolerant, Biserica nu a folosit şi nu va folosi ceva de tipul Inchiziţiei pentru a-şi atinge scopurile spirituale.
Fiind convinşi că binele nu se poate impune cu forţa, ci el trebuie să fie liber acceptat pentru a da roadele sale fireşti, respingem orice formă de presiune.
Astfel, propunem ca fiecare familie care practică un cult recunoscut de stat să aibă dreptul să-şi educe copiii în credinţa proprie, iar familiile care vor să îşi retragă copiii de la obiectul Religie pe motive de conştiinţă să fie libere să o facă. Această soluţie se practică în toate sistemele de predare a religiei în învăţămînt în Uniunea Europeană, fiind conformă cu Articolul 26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care prevede că „părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţămînt pentru copiii lor minori”.

Nu ne mai permitem să creştem generaţii fără educaţie religioasă

În ultimii ani, predarea Religiei în unele şcoli, pe bază de voluntariat, şi-a dovedit viabilitatea. Putem acum să trecem la etapa instituţionalizării, atît pe baza experienţei proprii, cît şi pe baza experienţei altor ţări europene.
Avînd în vedere confruntările şi pericolele pe care le vor avea de înfruntat, a nu le da copiilor noştri posibilitatea să-şi cunoască identitatea spirituală, credem că este o crimă naţională, opusă principiului din Constituţie privind „libera dezvoltare a personalităţii umane”.
Introducerea Religiei în şcoală nu mai este acum doar o opţiune, ci reprezintă o necesitate a întregii societăţii. Dacă factorii de decizie de astăzi sînt conştienţi de datoria pe care o au faţă de Moldova de mîine, nu pot să îi lipsească pe cei care o vor construi de ceea ce îi va ajuta cel mai mult: credinţa şi valorile morale.
Copiilor şi adolescenţilor le este strict necesar accesul la valorile culturii spiritului. Acum se pregătesc sufleteşte pentru marile bătălii ale vieţii, acum trebuie să se îmbogăţească intelectual şi spiritual pentru a înfrunta greutăţile şi durerile de mai tîrziu, dar şi pentru a şti să nu se piardă în momentele de bucurie şi de succes.
O educaţie fără religie înseamnă o şcoală fără suflet, care, mai devreme sau mai tîrziu, îşi va dovedi, în plan practic, ineficienţa.
O educaţie care cuprinde religia va fi o temelie bună pentru Moldova de mîine, ce ne va aduce bucuria împlinirii datoriei faţă copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!